December 3, 2020

Primarul Orașului Răcari, Marius Caravețeanu, omagiu adus Armatei Albe! Au dovedit ca sunt Oameni, care știu ce înseamnă durerea!

EPILOG…

„Nu credeam să-nvăț a muri vreodată” spunea marele nostru poet Mihai Eminescu într-una din poeziile lui nemuritoare. Parafrazându-l, aș putea spune „ Nu credeam că voi trăi asemenea vremuri vreodată!”. Nu credeam că de undeva, de niciunde, sau poate se ştie de unde, va apărea el : nevăzut, necunoscut, microscopic, dar teribil de periculos. Capabil să transforme în amintire pe oricine : tânăr sau bătrân, nepot sau bunic, gras sau slab, sănătos sau bolnav. Sunt sigur că l-aţi recunoscut. Poartă şi un nume : SARS-COV2. Ne-a lovit precum un bumerang şi ne-a făcut să realizăm cât de fragil este omul. El este cel care a dat peste cap viața întregii planete și ne-a făcut să ne dăm seama cât de importantă este sănătatea, nu că nu am fi știut mai de mult timp, dar acum am simțit acut acest lucru. Nu ştii de unde îl ai, nu ştii de la cine, se cuibăreşte în trupul tău şi îşi face simţită prezenţa uneori, din păcate, prea târziu. Alteori, din fericire, este învins şi omul îşi poate continua liniştit existenţa. Nu ştiu dacă şi fericit, pentru că trauma trăită, de a fi infectat, poate nu dispare niciodată. Unii, însă, au pierdut lupta cu acest dușman invizibil oricât de mult s-au străduit oamenii în alb, medicii, să-i salveze.
Sentimentele pe care le trăiesc sunt amestecate. Sunt trist că bătrânii mei de la Centrul pentru Persoane Vârstnice Ghergani au trăit drama infectării, sunt bucuros pentru că cei mai mulţi s-au întors cu bine acasă. Sunt trist că tocmai aici, unde sunt cele mai vulnerabile persoane, cu mulţi şi grei ani în spate, a intrat nevăzut şi pe nesimţite acest duşman. Sunt bucuros că aşa, bătrâni şi bolnavi, l-au învins. I-au dovedit că nu întotdeauna lupta este câştigată de el.
Dar, ca orice bătălie, ea nu se caştigă cu un singur soldat. Alături trebuie să fie o armată. Şi, de această dată, armata este îmbracată în alb. Este armata medicilor, asistenţilor, a tuturor celor care zi de zi şi oră de oră luptă pentru a salva vieţi. Extenuaţi de cele mai multe ori, nu au abandonat frontul. În costume ca de cosmonaut, nu le zăreşti decât ochii.
A fost și mai este încă un război nemilos, dar cu speranță şi încredere în Dumnezeu va fi câștigat până la urmă. Armata albă nu se predă! Știe că bătălia este grea, dar ochii rugători ai bolnavilor care le imploră ajutorul o determină să nu dezerteze. Zile și nopți nedormite, zile și nopți departe de familie, de cei dragi, sunt puse în slujba oamenilor care, fără să știe cum, au fost loviți de această boală cruntă. Sunt asemenea soldaților din tranșee pe care asaltul dușmanilor nu-i sperie. De dincolo de măștile care le acoperă fața, se străduiesc să transmită curaj și speranță tuturor.
Au dovedit că sunt Oameni, care știu ce înseamnă durerea, ce înseamnă suferința și că sunt ultima redută în calea acestei invazii necunoscute. Și-au unit forțele, cunoștințele și au încercat să ne ajute să trecem cât mai bine peste această perioadă.
Aceste suflete curajoase au stat în mijlocul unui focar de infecție, punând în permanență nevoile altora mai presus de nevoile lor. Jertfa lor dezinteresată este un exemplu de empatie într-o perioadă atât de întunecată și niciun gest de recunoștință nu va fi suficient pentru a le mulțumi.

Cuvintele poate sunt puţine dar vin din inimă pentru inimă!
Cu multă prețuire,
Marius Caraveţeanu, primarul oraşului Răcari

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*